Oficial, ma declar incapabila de a mai simti. Fluturasii sunt in stomacul alteia, mainile nu mai transpira, inima bate regulat. Daca toate cele trei ar reusi sa gaseasca calea catre mine, ar fi perfect. Insa nu o fac. Sunt intr-o moarte emotionala si nu am nici cea mai mica idee cum as putea sa revin “la viata”. Nici nu stiu daca vreau sa fac treaba asta. Stau insa si ma minunez de zidul gros din jurul inimii. Stiu ca l-am ridicat, nu m-am jucat! Am pus si un semn mare, cu “nu deranjati” si gata treaba!
Pacat. Nu pot sa imi deschid inima in fata unuia care ar merita treaba asta. De o mie de ori. In loc sa simt fluturasi, flutur mana dreapta, in semn de “la revedere” si ma fac nevazuta. Intorc spatele si ma intreb oare cum naiba se mai simte. Si daca o sa mai aflu vreodata.
si eu
o să afli la sigur..
și o să treci cu bine..e doar o perioadă..
:hug:
Am impresia (defapt sunt sigur) ca te inteleg cat se paote de bine prin ceea ce treci, sau ai trecut. Am citit cateva articole si ma regasesc oarecum in ele.
[...] Mai aşteptaţi puţin, vă rog! Articolul-surpriză este pe drum. Like this:LikeBe the first to like this [...]
daca ai fi incapabila sa mai simti, nu ai mai pune atata suflet in confesiunea asta, numarul 70 si ceva dupa cum am citit mai sus.
cu toate astea, inteleg. inteleg ca ai obosit sa mai simti, sa-ti provoace durere acest lucru si sa vrei pur si simplu sa te detasezi de propriul trup.
[...] sfat bun este o [...]