Am avut si am in continuare probleme tehnice. Revin miercuri, sper eu. Ianuarie nu s-a lasat pana cand nu mi-a oferit o ultima lovitura, lasandu-ma fara materiale pentru cel mai greu si pentru cel mai important examen. Draguta luna, zau asa!
Confesiune #4 January 27, 2011
De cand ne-am despartit, nu ajung niciodata la timp la vreo intalnire sau la facultate. Asta pentru ca ma duc mereu in primul vagon al metroului, de teama sa nu te vad pe peron, asteptand pe altcineva.
27.01.2011
“People are really romantic about the beginnings of things. Fresh start, clean slate, a world of possibility. But no matter what new adventure you’re embarking on, you’re still you. You bring you into every new beginning in your life. It’s all anybody wants, right? Clean slate, a new beginning. Like that’s gonna be any easier. Ask the guy pushing the boulder up the hill. Nothing is easy about starting over. Nothing at all.”
[Grey’s Anatomy]
Oh no, no, I! I will survive!
Nu lasa pe maine ce poti face azi. Lasa pe poimaine, Sorina! Cui nu ii place sa invete mai mult intr-o zi, cand ar putea sa imparta frumos cursurile? E abia ianuarie (inca!!!!!), iar asta se traduce prin inceputul lui 2011. Daca este greu? Da. Daca imi doresc sa fie altfel? Da. Ce pot sa fac in acest caz? Nimic. M-am saturat sa ma uit in trecut, sa ma gandesc la ce ar fi fost daca, sa sper ca el o sa se razgandeasca subit, sa las timpul sa treaca pe langa mine. Ba chiar m-am saturat sa imi pun speranta intr-un viitor mai putin dureros. Vreau si trebuie sa ma ridic frumos de la pamant, sa ma sterg de praf si sa incep din nou sa merg. Sunt sigura ca va exista un moment in viata mea in care imi voi reaminti de perioada asta si voi zambi in sinea mea, spunandu-mi ca obisnuiam sa fiu naiva. Sigur asa va fi! De obicei, oamenii asa patesc, iar eu nu o sa fiu exceptia de la regula! Nu, nu!
Mai am doua examene, incepe o vacanta de care imi este putin teama, insa o sa incerc pe cat posibil sa nu ma mai reintorc in trecut decat de foarte putine ori, in momente rare. E timpul sa imi fac noi amintiri si sa imi continui frumos existenta pe Terra. Pana la urma, am 19 ani si o gramada de oportunitati in viata.
Poate ca sunt eu naiva, dar nici chiar asa!
Confesiune #3 January 26, 2011
In momentul in care am inceput sa iti preiau micile obiceiuri si glumele idioate, mi-am dat seama ca m-ai schimbat complet. In bine. Pentru asta iti voi fi mereu recunoscatoare.
26.01.2011
“Everyday we get to give the gift of life, it can be painful, it can be terrifying, but in the end it’s worth it. Every time. We all have the opportunity to give. Maybe the gifts are not as dramatic as what happens in the operating room, maybe the gift is to try and make a simple apology, maybe it’s to understand another person’s point of view, maybe it’s to hold a secret for a friend. The joy supposedly is in the giving, so when the joy is gone, when the giving starts to feel more like a burden, that’s when you stop. But if you’re like most people I know, you give till it hurts, and then you give some more.”
[Grey’s Anatomy]
Prieteni?
Intrebare intrebatoare: putem sa fim cu adevarat prieteni cu acela alaturi de care am avut o relatie? Mi-as dori sa fiu sigura de acest raspuns, insa zau daca cunosc vreo persoana care sa fii ramas in relatii bune cu fostul iubit. De obicei, atunci cand relatia se termina, orice contact ori vorba buna este anulata si ea. Astazi, in mod surprizator, nu a fost nevoie sa port niciun fel de masca. Si stiti ce? Dupa reprosurile care s-au aruncat in stanga si in dreapta in primele minute, au urmat ore intregi de conversatie civilizata, presarata pe alocuri cu zambete. Toata ziua trecuta m-am intrebat cum o sa fie, insa realitatea s-a dovedit a fi peste asteptari. Intr-un sens bun, desigur.
Mi-a lipsit cel mai bun prieten al meu. Mi-am dat seama ca nu m-a afectat atat pierderea iubitului, cat pierderea persoanei careia ii impartaseam orice lucru marunt, alaturi de care nu trebuia sa ma prefac fericita si pe care nu puteam sa o mint. Sper sa nu ma mint, insa am senzatia ca o sa reusim sa fim prieteni. Si ce daca nu cunosc pe nimeni care sa fii reusit o performanta ca asta? Am sa fiu prima. Atata timp cat amandoi vom depune efort, nu vad de ce nu am reusi. Asta pentru ca eu nu vreau sa imi pierd cel mai bun prieten.
Ma simt genial de bine. Ianuarie a decis astazi sa imi ofere o zi frumoasa. In final! Sa nu creada insa ca datorita unui singur gest o voi sterge de pe lista mea neagra! Nu, nu!
Confesiune #2 January 25, 2011
Ti-am spus ca imi doresc sa fii fericit, insa pusa in fata faptului implinit, imi dau seama ca de fapt imi doream sa fiu eu cea care isi revine prima.
25.01.2011
“After careful consideration and many sleepless nights, here’s what I’ve decided. There’s no such thing as a grown-up. We move on, we move out, we move away from our families and form our own. But the basic insecurities, the basic fears and all those old wounds just grow up with us. And just when we think life and circumstances have forced us truly to become an adult, your mother says something like that. Or worse, something like that. We get bigger, we get taller, we get older. But, for the most part, we’re still a bunch of kids, running around the playground, trying desperately to fit in.”
[Grey’s Anatomy]
Eyes wide shut
Maine am examen. Inca ma chinui sa digerez noile informatii, care probabil joi vor zbura catre noi tinuturi. Las mereu lucrurile pe ultima suta de metri si de fiecare data imi promit ca am sa incerc sa ma schimb din punctul asta de vedere. Niciodata nu o fac. Drept urmare, presimt ca noaptea care vine va fi alba. Nu neagra, asa cum imi place mie sa fie. E perfect asa! Ce fata nu isi doreste sa aiba cearcane si sa moara de somn in ziua in care se intalneste cu fostul, pe care se presupune ca doreste sa il impresioneze si sa il puna pe ganduri, eventual sa ii schimbe o opinie, doua? 🙂
Oh, e prima sesiune, insa deja am dezvoltat o anumita ura pentru acest concept. Examenul pare dificil, sper sa reusesc sa il iau, nu stiu daca ar trebui sa ies sau nu la film cu el, nu stiu ce sa ii spun, nu stiu daca am sa reusesc sa ma prefac pana la sfarsit, nu stiu daca ma voi dezechilibra din nou din punct de vedere emotional. Va fi, cu siguranta, o zi tare interesanta. Ca toate zilele lunii ianuarie, de altfel, luna care se incapataneaza in continuare sa treaca precum un melc.
PS: Fetita din poza de mai sus ma caracterizeaza teribil de tare. Nu am avut niciodata o luna preferata, insa cred ca ianuarie tocmai s-a ales cu titlul de “cea mai urata luna”. Felicitari! Inca o zapada, doua si am sa imi doresc sa traiesc in Antichitate si sa o exliez pe o insula pustie, unde sa moara de foame.
Petit Beure 