22.01.2011 January 22, 2011

“People are going to disappoint you, I get that. But what if one day you wake up and realize you’re the disappointment?”

[One Tree Hill]

14 ani? Nu 25?

Inceputul anului scolar 2010-2011 m-a gasit pe mine, alaturi de alte prietene, in curtea liceului, curioase fiind sa vedem bobocii dirigintei. Existau, asadar, doua tabere: cea a fostilor elevi si cea a actualilor elevi. Prima tabara era usor de recunoscut, caci urma o reteta destul de simpla. La ora 8 dimineata, fetele erau nemachiate, purtau conversi, aveau o pereche normala de blugi si un tricou pe care probabil abia il pescuisera din dulap, cu ochii pe jumatate inchisi. Parul era fie lasat, fie prins intr-o coada neglijenta.
Trecem insa in cealalta tabara, cea formata din fete cu varsta intre 14-18 ani. Ce mi-a fost mie dat sa vad? Tocuri, unele imense, fuste scurte si mulate, bluze care sa scoata in evidenta anumite forme, parul facut cu placa ori ondulat si o tona de machiaj. Toate acestea pe niste tipe care abia au trecut de pubertate.
Sa nu ma intelegeti gresit, nu am nimic cu fetele care se machiaza. Insa atunci cand fondul de ten iti transforma fata in portocaliu, atunci cand nu stii sa mergi pe tocuri si pari in pericol de a-ti pierde viata la fiecare pas, atunci cand culorile curcubeului se afla subit pe intregul tau chip, poate ar trebui sa te mai uiti inca o data in oglinda inainte sa pleci catre liceu.
Pana la urma, ai 14 ani doar. De ce tii mortis sa te maturizezi? Nu stii ca ai sa iti doresti sa fii iar copil? Cum mai poti face asta daca nu te comporti ca unul cand trebuie?