
“V: de ce sa mint, nu mi-e rau”
De ce sa minti? Poate pentru ca in cazurile de genul asta, sa minti este lucrul cel mai bun pe care poti sa il faci. Stii foarte bine ca trec prin cea mai neagra perioada a vietii mele, stii ca imi lipsesti si ca mi-as dori ca lucrurile sa fie cu totul altfel. Ca si cand nu ar fi suficient ca m-ai ranit, acum vrei sa fii si sincer cu mine, spunandu-mi cat de bine iti este? Apreciez sinceritatea, ba chiar este una dintre calitatile in functie de care imi fac prieteni, insa a ta este exagerata si deloc la locul ei. Spune cui vrei tu cat de bine iti este, cat de bine dormi si cat de putin te gandesti la mine. Nu ii spune insa si subsemnatei toate cele mentionate anterior.
Pentru ca doare ca naiba sa stiu ca din toata treaba asta doar eu nu sunt in stare sa ma ridic in picioare si sa ma sterg de praf. Tu distreaza-te in continuare, incearca-ti sansele cu orice bipeda, traieste-ti viata si nu imi mai impartasi mie experientele tale. Poti sa o faci, insa cu conditia sa incepi sa te gandesti si la mine in momentul in care incepi sa povestesti. Pentru ca vezi tu, cand cred ca am atins pamantul, urmatoarea zi ma trezesc ca s-au mai adaugat inca 20 de kilograme de rahat peste mine. Insa cui sa ii spun asta? Celui care “nu ii este rau”?