6.02.2011 February 6, 2011

“I hate the way you talk to me, and the way you cut your hair. I hate the way you drive my car. I hate it when you stare. I hate your big dumb combat boots, and the way you read my mind. I hate you so much it makes me sick; it even makes me rhyme. I hate it, I hate the way you’re always right. I hate it when you lie. I hate it when you make me laugh, even worse when you make me cry. I hate it that you’re not around, and the fact that you didn’t call. But mostly I hate the way I don’t hate you. Not even close, not even a little bit, not even at all.”

[10 Things I Hate About You]

Tananana, faceti cunostinta cu noua mea obsesie muzicala :)!

Confesiune #7

Cred ca m-am saturat sa fac compromisuri pentru tine. Mi-e teama insa ca daca voi inceta, tu nu te vei sinchisi sa te uiti in spate. Daca nu contez? Nu vreau sa aflu asta. Nici acum, nici niciodata.

Draga viata,

Biscuite la tastatura! Nu te intreb cum iti mai este, caci presupun ca iti faci in continuare de cap cu unii sau cu altii. Te distrezi de minune, nu e asa? Poate te intrebi de ce doresc sa vorbesc cu tine. Stiu ca nu ai timp de oameni ca mine, care uneori se plang in legatura cu cat de nedreapta ori dura esti. Insa stii ce? Nu imi pasa. Vreau doar sa te rog (a se observa tonul politicos pe care am decis sa il abordez in aceasta scrisoare catre tine) sa ma lasi sa respir pentru cateva secunde amarate.
Serios vorbind, iti face placere sa imi sufli in ceafa cu aer rece? Este ceva amuzant in a vedea pe cineva incercand constant sa se ridice de la pamant, dar primind de fiecare un picior in partea dorsala a corpului? Zau daca iti inteleg distractia si crede-ma ca sunt o persoana foarte deschisa la minte, capabila sa inteleaga o gramada de lucruri si sa le accepte cu cea mai mare placere. Incerc din rasputeri sa privesc in viitor, dar e putin cam greu sa fac asta atunci cand te incapatanezi sa nu imi oferi o mana de ajutor, ci sa ma ingropi si mai tare.
Poti, asadar, sa ma lasi o perioada (oricat de mica ar fi ea) sa respir? Sau am devenit subit micul tau experiment? Te gandesti noaptea, in timp ce eu dorm, la ce obstacole sa imi mai pui in drum? Pentru ca trebuie sa iti zic, jos palaria! Pana in momentul de fata te-ai dovedit foarte buna in masluirea anumitor planuri. Dar ti-as fi vesnic recunoscatoare daca m-ai lasa sa respir.

Ma opresc aici, caci backspace-ul ti-a fost prieten in multe situatii, ajutandu-ma si pe mine sa pastrez tonul amabil. In speranta ca ai prins ideea, inchei scrisoarea.

Cu drag (hohoho, stii cu cat drag?),
Biscuite

Confesiune #6

A inceput sa imi placa toata treaba asta cu noi prieteni. Asta poate pentru ca imi imaginez ca o sa ajungem sa fim din nou impreuna, candva, iar pentru moment este suficient sa cred asta.

Bla bla bla

In mod normal as fi vizibil deranjata de faptul ca al meu calculator se incapataneaza sa nu functioneze, in ciuda eforturilor alor mei de a-l repara iar si iar si iar. Cred (nu sunt foarte sigura) ca am devenit imuna la reactiile lui. Un rol foarte mare il joaca probabil vacanta, de care va spun sincer ca nu m-as putea satura niciodata. In plus, cu mine este destul de dragut, caci ma lasa sa imi vad serialele. Nu am cerut niciodata mai mult de la el. Tata in schimb vrea sa afle tot felul de informatii pe care Internetul i le poate furniza. Sarmanul, uneori chiar cere prea multe de la viata :)!
Dorm mult, mananc parca si mai mult decat de obicei, recuperez episoadele pierdute si serialele care s-au incheiat acum zeci de ani. Pe scurt, profit din plin de perioada din fata mea. Nu mint, mi-e putin groaza de ziua in care va incepe din nou facultatea, in mare pentru ca ea coincide cu celebra sarbatoare a iubirii. Nu ma intelegeti gresit, nu am nimic cu ea. Nu o sarbatoream nici cand aveam cu cine sa fac asta. Dar cred ca mi se va face rau de la atatea flori si de la atatia ursuleti. Ca na, avem doar o singura zi in care sa ne demonstram dragostea pentru acela caruia ii promitem verzi si uscate!
Apropo, din categoria “chestii extrem de idioate pe care le spun oamenii inculti si indragostiti”, ce spuneti despre doi oameni care se alinta “bembem” si “bembema“? Adorabil, stiu. Si iata un post care nu prea are logica. Nu imi pasa, insa. Concluziile le trageti voi. Dorm mult, mananc, am senzatia ca ma transform intr-o batrana enervanta care bate in teava ori de cate ori aude un zgomot oricat de mic si imi dau ochii peste cap de fiecare data cand ma uit la un serial cu happy end. Ajutor?