8.02.2011 February 8, 2011

You never know what you have until you lose it.
You always know what you have, you just never think you’d lose it.

Confesiune #9

Maine ma vad cu tine. Pentru prima data nu imi pasa, nu am emotii si nici chiar chef. Dar vreau neaparat sa imi dai cartea pe care mi-ai tot laudat-o saptamana asta. Sunt pe drumul cel bun.

It’s a Mad Mad Mad Mad World

Aveti vreodata senzatia ca sunteti inconjurati numai de idioti? In autobuz, idioti. Vorbesc tare, nu se duc la liceu pentru ca sunt prea destepti pentru asa ceva, se mandresc cu noile lor “achizitii” si timpul in care au reusit ei sa le defloreze, isi fac planuri sa mearga in club si se holbeaza in fiecare decolteu care le intalneste privirea. In metrou, alti idioti. In parcuri, la fel. Oriunde intorc capul dau peste idioti. Nu inteleg de ce mama se mai mira atunci cand ii spun ca voi fi singura si voi creste pasari in apartamentul meu.
Sa spunem ca as fi baiat. Tot singur as ramane, avand in vedere numarul destul de mic de fete normale, cu capul pe umeri si cu bluze destul de lungi incat sa le acopere burta. Si mi-e ciuda! Stiti de ce? In timp ce ele nu au cine stie ce standarde, in timp ce ele nu isi bat capul cu sesiunea si nu isi pun intrebari referitoare la viitor, reusesc cumva sa aiba happy end-ul pe care oricare dintre noi si-l doreste. Se multumesc cu un set de oja roz si cu o geanta de tinut pe manuta. Chestii superficiale pentru una ca mine. Exista momente, rare ce-i drept, in care imi doresc sa fiu si eu atat de superficiala si sa ma multumesc cu un idiot oarecare. Ar fi mai usor.

Trebuie sa aleg. Pisici, caine sau pasari? Oare ce companie voi avea la batranete?