Praf in ochi March 27, 2011

Cred ca degeaba am fi avertizati de consecinte inainte de a ne implica intr-o relatie. Nu am auzi. Ne-am bate cu pumnul in piept si am spune ca intotdeauna exista exceptii de la regula. Am arata cu degetul catre fenomenul de generalizare si ne-am infoia. Ne place sa credem ca suntem speciali, ca povestile noastre vor fi acelea fara sfarsit. Uitam ca oamenii se mai schimba, ca dragostea, ca orice alt sentiment, se modifica si ca nu detinem absolut deloc controlul asupra acestora.
Ar fi usor daca am putea sa comandam ce anume simtim. Deseori nu ne intelegem, dar avem pretentia sa fim intelesi de ceilalti. Aici gresim. Punem stacheta prea sus si juram ca noi putem sa sarim peste ea, ca nu exista niciun obstacol, nimic care sa ne impiedice pe noi din a face asta. De prea multe ori ne aruncam cu capul inainte. Pentru ca noua nu ni se poate intampla nimic. Celorlalti, da.
Dragostea nu te face nici orb si nici prost. Te face naiv, increzator in promisiuni si prea visator.
Mi-e teama ca le-am pierdut pentru totdeauna pe acelea mentionate anterior, dar pastrez o farama de speranta ca in viitor o sa ma bat din nou cu pumnul in piept.

Trece si cucuiul asta.

Someone Like You

Piesa asta ma urmareste peste tot. O aud in magazinul de unde imi iau in fiecare dimineata cafea, in masina, in autobuz, in diverse seriale. Si cand te gandesti ca acum ceva timp ascultam piese deprimante foarte detasata! Old times, old times! Good times, desigur!

“Sometimes it lasts in love, but sometimes it hurts instead.”

 

Impossible things

Regula: face creve o leapsa, o fac si eu :)!
Cea pe care a realizat-o saptamana asta m-a intrigat. Deseori ne dorim sa avem anumite capacitati, sa fim un fel de supereroi. Intr-un moment sau altul al vietii noastre chiar am crezut ca este posibil sa zburam sau sa alinam durerea cuiva prin simpla noastra prezenta intr-un anumit loc. Ce mi-as dori sa pot face acum?

Mi-as dori sa pot uita anumiti oameni si anumite momente. Dar cu conditia sa nu uit si lectiile invatate de pe urma experientei traite alaturi de ei.
Mi-as dori sa pot opri timpul in loc. Si sa il tin asa cat vreau eu de mult.
Mi-as dori sa ma pot teleporta. Asta ar insemna ca pot dormi mai mult, lucru pe care ador sa il fac (mai precis, lucru pe care adoram sa il fac).
Mi-as dori sa am abilitatea de a citi o singura data maldarul de foi pe care se presupune ca trebuie sa il invat pentru o sesiune si sa il stiu bine de tot.
Mi-as dori sa pot citi gandurile celorlalti. Dar doar pe acelea care ma privesc. Si daca se poate, doar pe cele dragute. Nu de alta, dar nu vreau sa imi stric ziua din pricina celorlalte.
Mi-as dori sa stiu cand voi muri. Suna macabru, dar macar as profita din plin de timpul ramas, stiind ca pe data de X a anului Y nu o sa mai fiu.
Mi-as dori sa detin Starbucks-ul! Cafea, cafea, cafea. Buna de tot.
Mi-as dori sa am un buton de fericire, pe care sa apas ori de cate ori ma doare cand respir. Poc si fericire in tot corpul si in tot sufletul.
Mi-as dori sa am capacitatea de a ma gandi la un anumit fel de mancare si de a-l aduce in fata mea dintr-o singura miscare. Eventual de deget.

Si probabil ca mai sunt multe alte lucruri, dar momentan acestea sunt primele care imi vin in minte. Pf, macar una de-as putea face si tot ar fi bine!