Armele jos March 31, 2011

E ciudat. Atunci cand imi doresc foarte tare un lucru, cand dau tot ce am mai bun, de cele mai multe ori esuez. Asta in timp ce atunci cand nu ridic un deget, pentru ca mi se pare inutil sa fac vreun efort, invatata minte fiind din experientele trecute, reusesc. Treaba asta ma scoate din sarite! Nu spun ca ar trebui sa am succes ori de cate ori ma chinui. Dar ar trebui sa existe exceptia aia de la regula, care sa ma faca pe mine sa cred ca nu sunt nebuna atunci cand spun ca de cele mai multe ori mi-e mai bine sa ma retrag si sa astept, ca un simplu spectator, deznodamantul.
Pentru aceia care nu ma cunosc, sunt fata care, la suprafata, pare sa o duca bine. Adica are noroc. Problema este ca am atunci cand ma astept mai putin. Asta in timp ce atunci cand ma rog pentru o farama de orice, pot sa astept mult si bine, ca respectivul lucru nu vine si basta.
Una este sa ai asteptari de la cei din jur. Acolo nu poti controla absolut toate lucrurile. Dar cand vine vorba de mine, se presupune ca detin cheia. Pacat ca de cele mai multe dau degeaba cu piciorul in usa, ca nu ma deschid sub nicio forma. Cine stie, poate daca ma asez in fund pe scara din fata, va veni cineva cu cheia si imi va deschide si mie.

Pare sa functioneze de fiecare data varianta asta.

Confesiune #38

 

La minunata mea facultate fac o materie care se numeste LEC.
Astazi am dat cel de-al doilea test la ea (dam trei, asta pe langa partial si examenul final). In timp ce ma uitam pe foile cu pricina, pe care se presupunea ca trebuia sa le stiu deja, nu sa le citesc la cursul de dinainte, am descoperit un lucru foarte simpatic: lingvistica este ironica!
Verbul “to love” intra in categoria “states”. Aceasta din urma are urmatoarele caracteristici: + durative, -resultative. Am zambit frumos la foaia din fata mea si am trecut mai departe.

Pana la urma am luat 10 la testul cu pricina. Ca sa vedeti cum o dezamagire in dragoste te poate ajuta sa retii informatii noi despre lingvistica. Incep sa ma pricep din ce in ce mai tare la teorie. Cu practica nu vreau sa mai am de-a face un timp.