Daca as fi vreun supererou mi-as dori sa am, pe langa alte abilitati (ca eu nu ma multumesc doar cu una singura), capacitatea de a sari peste primele intalniri. Ma refer la alea fascinante, in care se face un fel de “interogatoriu”, in care pauzele dintre un raspuns si urmatoarea intrebare sunt ingrozitor de lungi ori cel putin asa iti par a fi, pe moment. Se abordeaza subiecte usoare, se trece prin intreg arborele genealogic si se incearca a se pastra un pic de mister. Atunci suntem recunoscatori ca unul dintre parinti se uita obsedant la starea vremii, caci putem sa umplem cateva minute bune de conversatie cu evolutia acesteia in saptamana cu pricina. Si pf, ce bine ca am tras cu ochiul la meciul din weekend, macar avem habar despre ce vorbeste cel de langa noi.
Daca din intamplare te impiedici, ii spui ca treaba asta nu ti s-a mai intamplat de ani buni. Tu, de obicei, mergi precum o gazela. La masa ceri o salata si ii spui ca este suficienta, desi in gand ai fantezii cu tine si cu un meniu. De orice fel, numai mare sa fie. In tot acest timp iti dai pumni in cap si te intrebi ce este atat de “dragut” in a cunoaste pe cineva de la zero. Unele lucruri pe care ti le spune nici macar nu te intereseaza, dar afisezi o mina atenta si dai din cap de parca ai fi doar ochi si urechi la povestirea respectiva. (more…)
Petit Beure 