Petit Beure

Biscuite extra

Confesiune #50 April 17, 2011

Filed under: eu — biscuiteS @ 8:31 pm
Tags:

Trebuie sa ma tund.
Daca pentru unele persoane propozitia de mai sus ar constitui un motiv de bucurie, pentru mine este unul de enervare. Asta pentru ca mie inca imi vine sa plang ori de cate ori cineva isi baga foarfeca in el. Aman cat pot de mult astfel de momente, dar din nefericire nu pot sa fac asta la nesfarsit. De multe ori imi doresc ca treaba cu tunsul sa fie un proces reversibil, sa pot oricand reveni la ce aveam inainte in cazul in care nu sunt multumita de rezultat.

Si, total pe langa subiectul de mai sus, va anunt ca mi s-a luat pana peste cap de asocierea “Real Madrid- Cristiano Ronaldo”. Daca esti fata si iti doresti sa castige echipa mentionata anterior, clar o faci pentru el! Pentru ca este irezistbil! Pentru ca el este barbatul fatal! Serios acum, sunt singura fiinta de pe pamantul asta care nu vede nimic atractiv la el, care se uita la Ronaldo si il asociaza imediat cu un cocalar? Dupa privirile pe care le primesc ori de cate ori spun asta, am senzatia ca da.

Eu nu pot sa nu discut gusturile.

 

Sfat #14

Filed under: sfaturi diriginta — biscuiteS @ 6:32 pm
Tags: , ,


Be careful whose advice you buy, but be patient with those who supply it.

 

Arrrrrrrrr!

Filed under: eu,relatii — biscuiteS @ 6:05 pm
Tags: , ,

Astazi, 17 aprilie, am fost din nou copil. Nu mult timp, ci o ora si jumatate. Suficient, insa.

X: Ia uite, eu am un pai albastru!
Y: Da? Eu am doua! Nananana!

Intre fosti exista o permanenta competitie. Sau, ma rog, intre mine si V, ca nu vreau sa generalizez. Ma gandesc ca poate exista oameni care nu duc o astfel de lupta tacuta. Din pacate, ma aflu in tabara opusa. Pe rand, X si Y de mai sus au capatat identitate. Daca eu eram bine, V era si mai bine. Daca eu ii povesteam lui despre cat de distractiv a fost nu stiu ce moment, el imi povestea alte doua momente de acelasi fel, care sigur erau mai amuzante. Daca eu il mentionam pe un altul, el aduce in discutie o alta.
Oh, si daca va ganditi ca eu am fost suficient de matura incat sa nu intru in competitie, aflati ca nu! Tocmai de asta spun ca vreme de aproape doua ore m-am comportat exact precum un copil. Unul egoist, care tine cu orice pret sa fie superior in fata celui din fata lui. Ce-i drept, competitia asta este una dificila, avand in vedere ca adversarul se tine tare si pluseaza de fiecare data.
Jucam poker. Blufam si plusam. Problema este ca nu stiu cu ce ne alegem de pe urma chestiei asteia. Care e premiul? Nu de alta, dar simt ca nu iese niciunul mai castigat din asta..

 

 
Design a site like this with WordPress.com
Get started