Nu mai stiu. Ce vreau. Ce nu vreau. Ce as vrea sa urmeze. Cine as vrea sa urmeze. Daca as vrea sa urmeze cineva. Daca sunt bine. Daca nu sunt. Daca am uitat. Daca m-am prefacut. Daca rad. Daca plang. Daca ma complac intr-o situatie. Daca incerc sa ma ridic deasupra ei. Daca mai doare. Daca m-am obisnuit. Daca mai are rost sa ma chinui. Daca ar trebui sa renunt.
Oare stiam sau doar am preferat sa ma multumesc cu niste raspunsuri superficiale, care sa imi umple zilele si sa imi ofere senzatia aceea de implinire si de satisfactie? Nu mai stiu.
Confesiune #56 April 25, 2011
Confesiune #55
Am luat lumina la 23:30, atunci cand restul lumii probabil ca se uita la ceas si isi spunea in gand ca mai are de asteptat inca 30 de minute pana la momentul cu pricina. Preotul avea “niste treaba”, asa ca a decis sa ne faca o bucurie de sarbatori si sa ne trimita acasa la nenumaratele bucate care ne asteptau pe masa. Stau si ma intreb cum anume as putea eu sa cred in Dumnezeu si in tot felul de traditii idioate, cand tocmai acela care ar trebui sa fie reprezentatul Lui pe pamantul asta, are “niste treaba” si decide sa nu dea doi bani pe slujba de Inviere.
Sambata mi-a fost reamintit motivul pentru care am renegat, inca de la inceput, Biserica. Vorbim, vorbim, ne luam masini scumpe si ne construim vile din banii enoriasilor, avem “niste treaba” si pacatuim mai mult decat toti enoriasii la un loc, pentru ca mai apoi sa avem pretentia de a fi crezuti, respectiv respectati.
Fug de preoti ca de naiba. Nu pentru ca tin in mana o cruce, ci pentru ca sunt ipocriti cu o Biblie in posesie.
Despre destin
Atunci cand vine vorba de conceptul de “destin”, lumea se imparte subit in doua tabere: una care crede ca fiecare dintre noi se implica in conceperea propriului sens si una care se conduce dupa principiul “ce iti este scris, ti se va intampla, mai devreme sau mai tarziu”. Pesimisti vs. optimisti? Realisti vs. visatori?
Mi se pare reconfortant sa faci parte din cea de-a doua tabara. Parca vezi esecul cu alti ochi, te ridici mai repede de la pamant si reusesti, intr-o mica masura, sa iti pastrezi un strop de naivitate. Pentru ca, nu-i asa, ai parcurs doar un capitol din cartea ta.
Nu si cei dintai mentionati anterior. Viata le este alcatuita dintr-o ecuatie complexa, care contine decizii, hotarari, esecuri. Le impart, inmultesc, aduna si scad, iar la final se uita la rezultatul cu pricina si isi asuma in totalitate responsabilitatea pentru el, fie ca este negativ, fie ca este pozitiv. Isi scriu propria carte, propriile capitole, insa pierd pe parcurs cam toate atributele care au legatura cu credinta. In orice. Uneori chiar si in ei. Pentru ca iti ia ceva timp sa iti revii atunci cand nu esti prea sigur de ceea ce te asteapta, asta in cazul in care putem vorbi despre “ceva”.
Ne impartim in tabere atunci cand vine vorba de cel mai mic concept. (more…)
Petit Beure 