De ce nu vor cuplurile enervante, care se alinta pueril si idiot, sa isi gaseasca un cu totul alt loc decat langa mine?
Nu, nu vreau sa ii aud cum se saruta, nici cum isi povestesc lucruri tampite si nici cum isi declara dragostea vesnica. Serios, mai sunt locuri in metrou, autobuz, parc, pub etc. Ma comport precum un magnet pentru dragoste. Pentru a altora.
C***t! Astia de la ABC tocmai ce mi-au anulat serialul favorit, Better with You! In fiecare an, in perioada asta, se fac innoiri sau se taie de pe lista marilor posturi din State, anumite seriale. Asadar, in fiecare an, in perioada asta, mi se intareste ideea ca oamenii de pe acolo, care iau deciziile cu pricina, sunt niste idioti si jumatate!
A avut doar un sezon, dar m-a facut sa zambesc cat pentru sase. Pai bine, eu la ce ma mai hlizesc in fiecare joi a saptamanii? E corect? Ntz, ntz, ntz! Baaaaad ABC!
E ora 2, maine la ora 9 trebuie sa prezint un proiect la germana, pentru seminarul de literatura. Somnul e din parti, cheful la fel. Eseul de 2000 de cuvinte care cantareste pentru intrarea mea intr-un examen este neinceput, inspiratia pentru el este plecata peste ocean. Iar eu sunt afectata cumplit de o anulare. Pentru toate celelalte, exista intotdeauna o ultima 100 de metri.
Sunt mandra de mine, pentru ca atunci cand am crezut ca o sa ma clatin, am stat dreapta. Pentru ca atunci cand am crezut ca o sa cad, m-am ajutat de brate si mi-am facut rani superficiale, care s-au vindecat cat ai clipi. Am schimbat oamenii, dar nu si peisajul si am putut sa imi intorc privirea cu incredere in viitorul meu, oricum ar arata el, alaturi de oricine ar fi.
Nu stiu cat de stupid o sa se sune ceea ce o sa spun in continuare, dar imi asum riscul. Am descoperit, acum cateva luni, ca pe masura ce imi fabricam noi amintiri, cu alti oameni, in locurile in care eu si V obisnuiam sa ne petrecem timpul, ma simteam mai bine si acestea incepeau sa isi mai piarda din incarcatura aia emotionala ingrozitor de apasatoare. Asa ca mi-am propus sa incerc sa le “cuceresc” pe toate (ca pe pokemoni). Mi le imaginam ca fiind mici teritorii, pe care eu trebuie sa le atasez tinutului meu. Iar joi, ah! Joi l-am cucerit pe cel mai mare dintre ele: stadionul lui Dinamo. Si am stiut ca sunt bine atunci cand i-am intalnit privirea si nu a mai fost nevoie sa fortez un zambet fals. A venit de la sine unul mare si real.
Ieri, un barbat in jur de 30 de ani, era apostrofat intr-un supermarket de catre sotia lui. Acesta era foarte incantat de un detergent, mai precis de pretul scazut al acestuia. Lua in mana pachetul, il intorcea pe toate partile si ii sclipeau ochii de bucurie. Cica trebuia sa se tempereze putin, din moment ce erau in public si nu era ca si cand ar fi facut cine stie ce achitie pentru casa.
Mi-a portretizat bucuria de dupa meci. Una dubla, pentru ca vroiam o finala interesanta si pentru ca eu tocmai ce ma jucasem cu detergentul meu.
Petit Beure 