Loading

Imi plac presupusele zile plictisitoare, asta pentru ca tocmai ele au cele mai mari sanse sa devina interesante si memorabile. Nu se ia in considerare neasteptatul, acel mic ingredient care ar trebui sa existe in fiecare reteta a vietii. Ce-i drept, poate fi de doua feluri, bun si rau, dar astazi vreau sa vorbesc despre primul. Mi se pare mie sau vad un strop de uimire pe chipul acelora care au gasit, vreme de cateva luni bune, doar posturi depresive pe aici? 🙂

Ne place sa ne planificam ziua, saptamana, viata. Oare de cate ori ne-a fost respectat scenariul? De prea putine, altfel nu am generaliza si nu am ajunge la concluzii cu implicatii negative atunci cand ne referim la conceptul de “viata”. Simpatic mi se pare modul in care continuam, involuntar, sa facem exact acelasi lucru. Trebuie sa se intample, o data si o data, ceva ce ne-am proiectat, nu? Cand esti la pamant, nu vezi decat pietre si gropi. De aici si sentimentul ala sfasietor, care are grija sa iti cuprinda fiecare compartiment al vietii.
Toti avem nevoie de o zi in care sa oprim alarma, sa vrem sa dormim in continuare, dar sa primim o veste frumoasa, care sa ne faca sa zambim. Sau de una in care sa ajungi pe stadion, desi initial ai fi crezut ca la ora cu pricina te-ai fi aflat in patul din camera ta, sub o patura calduroasa si dormind.
Simt ca a venit vara. Nu datorita temperaturilor ridicate, ci sentimentului de caldura care a navalit in sufletul meu.

Ah, v-am mai spus cat ador zilele pe care le presupui a fi plictisitoare, dar care se intorc la 180 de grade in doar cateva secunde?