Ma enerveaza May 24, 2011

E timpul sa schimb tonul dramatic si sa fac o leapsa de la dragul de creve. Trebuie sa fac o lista cu lucrurile neobisnuite care ma enerveaza. Nimic mai usor, din moment ce am descoperit ca am “alergie” la chestiute mici si ciudate. Ce mai, leapsa asta mi s-a potrivit ca o manusa! Am decis sa ma limitez la un numar de 10, ca nu are rost sa bat apa in piua si nici sa plictisesc.
Asadar, ce lucruri neobisnuite ma enerveaza?

1. Cand ma grabesc sa ajung undeva si mama a incuiat, pentru a nu stiu cata oara, usa de la intrare, desi doar s-a dus la magazinul de pe colt, iar eu nu imi gasesc prostia aia de cheie si trebuie sa o astept pana cand se intoarce.
2. Ma scot din sarite oamenii care detin un telefon, dar nu il aud niciodata.
3. Nu aduc mancare si nici pachete de guma la scoala, caci stiu ca toti colegii imi vor deveni, subit, prieteni si voi ramane si fara mancare si fara guma.
4. Fetele care se imbraca ca de vara, desi afara sunt grade cu un minus in fata.
5. Trailerele care ti-au facut, practic, un fel de rezumat al filmului.
6. Nu suport sa imi fie atinsa mancarea. Imi accept microbii, pe ai altora, niciodata.
7. Ma enerveaza complimentele de genul “vai, ce bine arati astazi”.

Directia: unknown

Nu stiu daca pot sa fac asta, iar daca pot sa o fac, nu stiu cat timp voi putea sa ma prefac ca nu ma deranjeaza si ca imi face placere. O sa ma pierd pe mine, cea de acum, lucru pe care nu sunt sigura ca mi-l permit. Si pentru ce? Pentru ca am intrat intr-o cursa cu timpul? E ciudat cum ma bat cu pumnul in piept si ajung sa fac exact lucrul ala aflat sub “niciodata”. Da, da, stiu zicala cu pricina, nu e nevoie sa imi fie repetata. Am intrat pe un teritoriu strain mie, care pana mai ieri nu ma definea. Mi-e al naibii de teama aici!
Daca ies acum, o sa regret. Daca raman, e posibil sa regret.
Trebuie sa iau o decizie. Sau am luat-o deja, in momentul in care am spus un “da” raspicat? Complic, de cele mai multe ori, lucrurile. Imi fac curaj, trag aer in piept si imi schimb modul abordare a problemei. Daca va fi bine, va fi bine (whoa, ce deductie inteligenta). Daca nu va fi bine, va fi o invatatura de minte. Trebuie, cu orice pret, sa pastrez in permanenta contactul cu mine. Nu vreau sa devin cineva care sa nu se mai recunoasca. Pe asta nu mi-as ierta-o niciodata.

Las timpul sa vorbeasca, ca degeaba o fac eu acum.

De ce? (6)

De ce nu am niciodata suficiente haine?

In fiecare dimineata, se repeta acelasi scenariu, cu mine in fata unui dulap plin de haine si spunandu-mi in gand ca nu am ce sa port. Se spune ca ce e prea mult strica. Treaba asta nu se aplica pentru relatia fete-haine. Niciodata. Si nu stiu de ce am senzatia ca nu as fi multumita chiar daca as avea un intreg magazin in dulap. Marea intrebare pentru maine: cu ce anume ma imbrac? Raspunsul: habar nu am. Zile diferite, acelasi raspuns.
De ce nu putem sa ne imbracam in pijamale si pe timpul zilei? Bine, fara sa parem nebuni, desigur.

23.05.2011

Cum poti sa stii ce nu iti place, daca nu incerci?
Astazi, am inceput un nou capitol. Sper sa nu fie scurt si neplacut. Na, vorbeste pesimista din mine, care vad ca a tot stat la suprafata in ultimul timp, pregatita pentru orice fel de atac, din orice directie. Urmeaza o perioada interesanta, plina de zambete tampe si gesturi care te fac sa te simti din nou de 12 ani. Sau poate asta sunt doar eu.
Intoarcem fila si scriem A. Poveste cu totul noua. Final abrupt si trist? Ramane de vazut.