Nu stiu cati dintre voi stiu asta, dar acum 2 ani am mai avut eu un blog. Am renuntat la el, din diverse motive, ba chiar am luat o pauza destul de lunga de la “blogosfera”. Ei, nu despre istoria mea in online vreau eu sa vorbesc in acest post. Nu ea este subiectul lui. Am pomenit de acest moment doar pentru a va face o prezentare a momentul in care am “facut cunostinta” cu Ana-Maria, caci ea este subiectul postului. Pe masura ce ii citeam posturile, nu puteam sa nu exclam lucruri precum: “Whoa, exaaact!”, “Si mie mi s-a intamplat treaba asta!”, “Daaaa, nici mie nu imi plac!”, “Bai, nu cred! La fel as fi reactionat si eu!” sau “Tipa mi-a citit gandurile si a decis sa le puna pe blog?”.
Cand am decis sa imi sterg blogul, m-am rupt de toate. A fost o perioada de “dezintoxicare”. Tocmai de aceea mare mi-a fost mirarea atunci cand, printre lacrimi, am regasit-o pe aceasta scriind despre lucrul prin care treceam in momentul cu pricina. Nu trebuia sa ma mire.
Astazi, a schimbat prefixul. Drept urmare, la multi ani, Ana-Maria! Sper sa fii in continuare tipa geniala care stie sa aprecieze fiecare lucru, fie el si marunt, din viata ei, sper sa porti mereu in suflet un zambet si sa ai parte numai si numai de bucurii! A, si scrie putin mai des pe blog, ca mi-e dor sa citesc despre lucrurile prin care trec :)!
Uite aici o imbratisare virtuala: >:D<! Sa te gandesti si la mine atunci cand mananci tort, da? Dar doar daca e cu ciocolata!
Petit Beure 