Am spus ca inchid capitolul A, dar iata-ma acum visand cu ochii larg deschisi la vara si la locurile in care as vrea sa merg alaturi de el. Nu stiu cum a reusit tipul asta sa se bage sub pielea mea in doar cateva saptamani, cert este ca a inceput sa imi devina drag de tot. Il redeschid, asadar, incerc sa ma adaptez din mers si sa las, putin cate putin, zidul pe care l-am ridicat cu mult efort din ianuarie. Inchid ochii si inspir adanc. Imi repet ca nu mai trebuie sa imi fac planuri, ca nu am nici cea mai mica idee ce se va intampla cu mine si cu viata mea. Si totusi nu pot sa nu zambesc atunci cand ma gandesc la cat de departe sunt acum din punct de vedere emotional. Sau atunci cand ma gandesc la A.
Daaaaamn, boy!
Petit Beure 