De ce? (9) June 7, 2011

De ce incep tot felul de zgomote tocmai in momentul in care vreau sa dorm?

Nu stiu cum arata o bomba, dar astazi cred ca am avut-o pe umeri. Si ce face un om care se lupta cu o durere ingrozitoare de cap? Ia o pastila si incearca sa doarma. Un scenariu perfect ar include un somn linistit si un vis frumos, cu cateva aparitii interesante. In mod evident, aplicabilitatea lui nu este pentru mine. A inceput muzica, apoi vecinii de la 2 nu se gaseau si s-au gandit ca ar fi parca mai profitabil daca ar tipa unul dupa celalalt, pentru ca mai apoi mama sa isi gaseasca de lucru cu vesela din casa.

Fufufufufufufufufu! 3, 2, 1. A explodat bomba.

Echo

Mai tii minte cum fugeai, fara sa te temi ca o sa te impiedici si o sa cazi? Sau cum bagai mana in foc, fara sa te gandesti ca va exista vreun fel de arsura? Eu nu. Port in permanenta o lanterna la mine, nu cumva sa raman in bezna. Sunt distanta si mi se pare normal. Stau in fund, in spatele unui zid imens si nici macar nu imi trece prin minte sa daram vreo caramida.
Ma abtin de la gesturi, vorbesc putin si ma agit undeva la nivelul lui 0.
Am momente in care ma gandesc ca pot sa fac fata lumii aflata dincolo de zid. Sunt trecatoare, se duc cat ai zice “peste”. Prefer sa fiu singura aici, decat acolo, inconjurata de oameni care pretind a-mi fi prieteni, dar nu stiu nimic despre conceptul cu pricina. Li se pare ca este “cool” si, cum prin natura noastra trebuie sa socializam, este un “must have”.
Mi-e dor de perioada aia, indepartata, in care lucrurile erau usoare, in care nu imi pasa ca aveam ambii genunchi juliti. Continuam sa alerg si asa, caci inca mai aveam loc pentru rani. In plus, durerea trecea imediat, cu un simplu sarut din partea mamei. Simplu. Scurt. La obiect. A trecut timpul, am crescut. Cand cad, ma doare si imi ia ceva timp pana sa ma ridic. Nu ma ajuta niciun sarut si niciun sfat. Si daca in trecut ma mandream cu cicatricile, acum ma rusinez si incerc sa le acopar. Nu vreau sa le vada nimeni. Povestea lor e doar a mea.
Prieteni. Iubiti. Amici. Oameni. Toti pleaca. Toti dezamagesc.
Nu e nimic, am un zid care sa ma protejeze. De oricine, in orice situatie. Sunt doar eu si cu mine. Si mi-e al naibii de bine. Pam, pam.