Astazi, 17 aprilie, am fost din nou copil. Nu mult timp, ci o ora si jumatate. Suficient, insa.
X: Ia uite, eu am un pai albastru!
Y: Da? Eu am doua! Nananana!
Intre fosti exista o permanenta competitie. Sau, ma rog, intre mine si V, ca nu vreau sa generalizez. Ma gandesc ca poate exista oameni care nu duc o astfel de lupta tacuta. Din pacate, ma aflu in tabara opusa. Pe rand, X si Y de mai sus au capatat identitate. Daca eu eram bine, V era si mai bine. Daca eu ii povesteam lui despre cat de distractiv a fost nu stiu ce moment, el imi povestea alte doua momente de acelasi fel, care sigur erau mai amuzante. Daca eu il mentionam pe un altul, el aduce in discutie o alta.
Oh, si daca va ganditi ca eu am fost suficient de matura incat sa nu intru in competitie, aflati ca nu! Tocmai de asta spun ca vreme de aproape doua ore m-am comportat exact precum un copil. Unul egoist, care tine cu orice pret sa fie superior in fata celui din fata lui. Ce-i drept, competitia asta este una dificila, avand in vedere ca adversarul se tine tare si pluseaza de fiecare data.
Jucam poker. Blufam si plusam. Problema este ca nu stiu cu ce ne alegem de pe urma chestiei asteia. Care e premiul? Nu de alta, dar simt ca nu iese niciunul mai castigat din asta..
Petit Beure 