Confesiune #64 May 22, 2011

Nu am vazut niciodata “Piratii din Caraibe”. Asta pentru ca de cand ma stiu, atunci cand turma se ducea intr-o parte, eu ma duceam in cealalta. Si, pe acest principiu, atunci cand toti se entuziasmau foarte tare pentru aparitia filmului cu numarul 2 sau 3, eu eram lasata rece de tot fenomenul.
Problema este urmatoarea: in mai putin de o ora, ma duc sa vad ultima parte. Pentru ca S nu a gandit inainte sa ii spuna lui A (Lusio, vezi ca inca ramane in picioare propunerea) ca ar vrea sa mearga la un film cu el. Ea visa cu ochii deschisi si cauta diverse motive pentru a-i fi in preajma. Iar acuuuum, whoaa!

Jack Sparrow, here I come?

Cred ca vreau sa cred February 25, 2011

Atunci cand suntem mici, credem. Ne spunem cuminti, in fiecare seara, rugaciunea, fara a contesta existenta vreunei divinitati. Ii scriem lui Mos Craciun si incercam sa facem doar fapte bune in preajma sarbatorilor, fara sa ne intrebam de ce in fiecare an personajul din fata bradului seamana cu vecinul durduliu de la etajul doi. Ne implicam in fiecare inceput, fara sa ne imaginam ca va exista un final. Fericirea, dragostea, onestitatea, sinceritatea si prietenia ni se par a fi la o aruncatura de bat. Citim povesti si ne proiectam un viitor similar, fara sa ne indoim ca nu exista printi si printese ori dreptate.
Crestem, iar odata cu maturizarea noastra, credinta in toate acele concepte si scenarii, dispare. Tare mi-as dori sa ma pot intoarce in timp, sa o indes intr-un rucsac si sa imi vad mai departe de drum, cu siguranta ca nimeni si nimic nu ma poate clinti din loc.

Astazi este una dintre zilele in care mi-e ciuda ca privesc catre un viitor limitat. De mine.