Pentru ca eroul principal sa fie cu aceea care i-a furat inima, trebuie sa treaca prin multe, asta pentru ca o gramada de factori externi se interpun intre el si ea. Fac ce fac si ajung iar la basme, filme si seriale, stiu, doar ca zilele astea m-am gandit la rolul dramei in viata noastra. Aia reala. Despicam mereu firul in patru, ridicam spranceana ori de cate ori un anumit lucru pare prea bun ca sa fie adevarat, cautam intentia din spatele unui gest si ne complicam existenta cu imaginatia uneori prea bogata. Cream probleme acolo unde nu sunt. Simplitatea nu isi are locul in absolut niciun compartiment al vietii.
Daca e simplu, nu e bun. Daca e simplu, inseamna ca nu am aruncat noi o privire mai adanca asupra lui. Daca e simplu, e prea banal. Daca e simplu, il complicam. Am devenit, fara sa ne dam seama, dependenti de drama. Avem nevoie de ea, de personajele negative care sa stea intre noi si telurile noastre, de lupta. Examenele trebuie sa aiba mereu o chichita, nu au cum sa fie usoare, tipul de langa noi nu are cum sa ne placa atat de tare, sigur vrea sa ne-o puna mai repede si de asta ne face complimente frumoase si pare sa se piarda in ochii nostri, o invitatie la film nu este niciodata egala cu o simpla invitatie, sigur ascunde o intentie in spatele ei. Exemplele pot continua, desigur.
Complicam tot ce e simplu. Pentru ca ne place drama.
*saptesprezece
Petit Beure 