Cand au devenit lucrurile atat de complicate? Cand s-au schimbat? Cand m-am schimbat?
Obisnuiam sa visez cu ochii deschisi, sa imi proiectez un viitor maret si fericit, alaturi de un om care ma iubeste si pe care il iubesc. Dar apoi am suferit din pricina sentimentului de dragoste, iar in rarele momente in care ma gandesc la ce va fi, evit sa ma imaginez alaturi de altcineva. Asta pentru ca nu ma simt pregatita, nici psihic si nici emotional, pentru un nou carusel de sentimente. Ma cunosc, nu pot sa iubesc cu jumatate de masura, iar indiferent de barierele pe care mi le pun acum, voi ajunge din nou sa ma implic. Cand asta? Cand o sa fie.
Obisnuiam sa le spun apropiatilor ceea ce simt. Dar apoi am facut cunostinta cu dezamagirea. Din momentul respectiv am inceput sa ma distantez, sa zic mai rar ca iubesc si sa fiu mai des indiferenta.
Obisnuiam sa fiu altfel. Obisnuiam sa ma plac pentru ceea ce sunt si pentru ceea ce reprezint. Acum am strania senzatie ca fac cunostinta cu mine in fiecare zi, ca ma descopar si imi aflu noile limite. Ma adaptez mie, lucru extrem de dificil, caci sunt surprinsa constant. Stiu ca este firesc sa ne schimbam, ma asteptam la una ca asta, dar nimeni nu iti spune ce diferenta imensa va exista intre acela care ai fost si cel care esti in prezent.
Pui o mana la ochi, privesti catre orizont, zambesti cu tristete la copilul ramas in spate si incerci pe cat posibil sa iti dai seama incotro te vor duce pasii.
Ai de ales?
“Falling in love is like getting drunk. You wake up with a horrible hangover, swearing that you’ll never drink again.”
Petit Beure 