Am reusit! Am reusit! Am reusit! Sunt fericita posesoare a unei raceli ingrozitoare. Ha! In timp ce restul lumii nu stie ce tricou sa imbrace, eu nu stiu ce bluza sa imi mai pun si ce medicament sa mai iau. Tusesc, ma trag de nas, am deseori frisoane si in mod oficial, astazi am ramas fara voce. Este normal, aproape evident, ca toate evenimentele acestea au loc in saptamana cea mai aglomerata. Si nu, nu puteam sa nu am absolut toate “ramurile” unei raceli! Sunt speciala, va spun eu!
In ultimele 48 de ore cred ca am reusit sa dorm in jur de 5. Ma misc din inertie, nu pot manca pentru ca am o durere ingrozitoare de gat, fiecare curs de la facultate este intrerupt de reprizele mele de tusit. Oh, I’m living the dream!
Stiu ca ma invidiati, nu trebuie sa va ascundeti dupa deget si sa negati asta!
Spuneam intr-un post anterior ca nu am sa mai calc niciodata in Facultatea de Teologie? Aflati ca maine ma duc iar acolo. Ma gandesc serios sa scot cuvantul “niciodata” din vocabularul meu. Nu are rost. Ocupa un loc nemeritat acolo si este mereu calcat in picioare de situatiile cu care ma confrunt.
PS: M-am saturat pana peste cap de alinturilepe care le tot aud pe strada, in metrou, in masina, la facultate, in locurile publice. “Pisoias”, “pui”, “bebe”, “piscotel”. Ugh! Unii oameni chiar nu au depasit varsta de 3 ani? Si nu ma intelegeti gresit, nu este vorba ca sunt geloasa sau mai stiu eu ce. Insa e jenant sa vezi un tip de 26-27 de ani cum isi alinta iubita in felul respectiv. Nu mai bine ii spune ca este frumoasa? Si nu mai bine ii spune “Bianca”, “Tania” si altele?
Petit Beure 