B-b-b-b-baaaaaack April 12, 2011

Ti-a spus cuvinte mari si ti-a frant inima in milioane de bucati. Fiecare strada iti aduce aminte de el, tresari atunci cand, in multime, ti se pare ca il zaresti, te doare atunci cand respiri, incerci degeaba sa nu te gandesti in permanenta la el si nu crezi ca este posibil sa fii din nou bine. Dezamagirea in dragoste e ca pubertatea. In viata, treci prin si peste ea, cu mentiunea ca cea dintai poate fi repetabila. In ultimele luni am auzit o gramada de clisee si mi-au fost aruncate destul de multe priviri pline de mila atunci cand nu zambeam convingator. Aveam senzatia ca sunt o leproasa, asta pentru ca dupa o saptamana nu reusisem sa “trec peste”. Nici dupa o luna. Nici dupa o luna si jumatate.

Postul asta nu e despre cum sa razbati dupa o perioada de acest fel. E despre mine. Despre cum sunt bine. Nu are rost sa dau sfaturi, caci fiecare trece cand si cum poate printr-o asemenea experienta. In plus, degeaba as incepe eu sa insir cateva reguli, ca sigur nimeni nu o sa ma asculte. Si cine poate sa ii invinovateasca pentru asta? Si mie mi s-au spus multe, dar am preferat sa adopt o atitudine de copil si sa imi indes degetele in urechi. Ii aprobam si tot ca mine faceam.

Nu stiu exact cand anume am redevenit eu. Sunt sigura insa ca mi-era al naibii de dor de mine.

New Document March 23, 2011

Stiti cum uneori ai nevoie de un sut puternic in posterior pentru a merge inainte? Sau pentru a-ti da seama ca trebuie sa incetezi sa iti mai plangi de mila? Astazi l-am primit. Ce-i drept, ma doare putin, asta pentru ca m-a luat putin pe neasteptate si pentru ca eu, din fire, sunt destul de slaba. Vor exista vanatai, nopti in care ma voi plange din pricina durerii, dar acesta este fenomenul de vindecare. Usor, dar sigur, se vor duce ranile si voi fi capabila sa merg inainte doar cu amintirea momentului.
Nu vreau sa fiu ipocrita. Credeam ca atunci cand V imi va spune ca este intr-o alta relatie, voi fi mai puternica de atat si nu le voi multumi sfintilor ca intreaga conversatie a avut loc la telefon. A fost usor sa mimez o tuse, acolo unde nu erau decat lacrimi. Nu imi pasa cum o sa sune, insa o parte din mine isi doreste ca noua lui relatie sa fie scurta si urata. Pe cealalta, desi nu o cunosc, o invidiez si in sinea mea sper sa aiba un ochi in frunte.
Trecand peste copilarii, astazi m-am ales pe mine, in dauna lui. A fost nevoie sa treaca doua luni si un sut in fund, ca sa imi dau seama ca tin mai mult la mine decat la el. Am spus-o de multe ori, insa niciodata nu am crezut-o atat de tare: punct si de la capat.

*Dumnezeule, cat imi doresc in momentul de fata sa adorm si sa ma trezesc peste un an, avand doar o amintire a ultimelor doua luni!

Prieten? No [acum se zice “bro”] February 17, 2011

Treaba cu “hai sa fim prieteni chiar daca mi-ai frant inima”? Nu este pentru mine. Mi-am dat seama ca am acceptat toata treaba cu amicitia din motive cu totul diferite. Speram la o impacare, ba chiar aveam si un plan, care implica o relatie esuata de-a lui si un umar de plans de-al meu. Era elaborat, ce mai! Usor de planificat, greu de pus in aplicare, din moment ce sase zile eram bine, iar in a saptea o luam de la inceput cu starea proasta si cu deprimarea.
Asadar, am mai invatat ceva despre mine: nu sunt genul ala de om capabil sa tina in frau o relatie de prietenie, atunci cand a existat un antecedent amoros. Ce-i drept, nu prea a existat participare activa de partea ambelor parti, insa chiar daca ar fi fost, probabil ca tot as fi renuntat, din moment ce imi faceam singura rau. Nu am parte de satisfactie in astfel de situatii :)!
Spun “buna ziua” taberei care nu crede in conceptul de “prietenie” cu un fost. Nu imediat. In viitor, cine stie cate se vor mai intampla.
PS 1: Scuzati titlul, dar m-a luat valul in momentul in care mi-am amintit de celebra piesa care se aude incontinuu pe toate posturile de radio din Romania.
PS 2: Astazi voi reusi sa imi inving bunica in ceea ce priveste ora de culcare, din moment ce la 21:30 ma voi afla in lumea viselor. Sper. Ce viata dinamica am! Uhuuu! Sunt wild! Party, party!

BIT [Better in Time] February 12, 2011

Mi-am plans suficient de mila, motiv pentru care acesta va fi ultimul post in care V. isi va face aparitia. E timpul sa merg mai departe,din moment ce nu fac altceva decat sa stagnez intr-un trecut care ma doare. Am plans suficient. E timpul sa sterg lacrimile si sa redevin aceea care obisnuiam sa fiu. O sa imi ia timp, vor mai exista momente in care imi voi musca buza de jos si voi incerca sa nu fiu observata in timp ce imi folosesc maneca bluzei pentru a-mi sterge lacrimile si cu siguranta imi vei lipsi enorm. Nu am asteptari mari de la viitorul apropiat, din moment ce voi face pasi marunti. Stiu insa ca ma voi afla in cu totul alt loc peste ceva timp, iar momentan gandul acesta ma multumeste.
Nu iti urez lucruri rele, ba chiar din contra. Imi doresc ca in viitor sa te indragostesti din nou. Sper sa cunosti o fata care sa te merite, frumoasa, inteligenta, amuzanta, capabila sa iti fie cea mai buna prietena. Retine ca trebuie sa ai rabdare la inceput! Nu renunta daca inima iti spune sa nu o faci! Imi place sa cred ca am meritat, candva, riscul. In ultimul timp mi s-a spus ca niciun om nu trece prin viata fara a avea o inima franta. Intotdeauna exista exceptia de la regula si nu te mint atunci cand iti spun ca imi doresc sa fii tu aceea.
Ultimii trei ani mi-au oferit o gramada de amintiri grozave, pe care le voi pastra mereu. Voi ramane in continuare fana a lui Dinamo, voi trage cu ochiul la rezultatele lui Inter si voi strabate strazile Bucurestiului, in speranta ca intr-o zi il voi cunoaste ca in palma. Nu e loc de regrete!
Nu iti port ranchiuna. E drept, nu mi-am imaginat niciodata ca tocmai tu imi vei provoca durerea pe care o simt ori de cate ori respir, dar nu putem sa anticipam viitorul si nici nu putem sa ne programam sentimentele. Oamenii se schimba si nimic nu este vesnic. Este inutil sa ne dorim ceva ce nu se va intampla. Te rog doar sa nu ma uiti.
Imi sterg lacrimile si iti spun pentru ultima data ca te iubesc.

Bon Jovi- It’s My Life February 2, 2011

S-a incheiat sesiunea, am in final contact cu tehnologia moderna (si reparata), iar noaptea trecuta a fost gura de aer de care aveam nevoie. Pentru ca da, a sosit luna februarie! S-a lasat asteptata, asa cum toate lucrurile frumoase din viata se lasa, insa a meritat sa plang si sa ma enervez in fiecare zi a lunii ianuarie. Desi am cearcane si nu sunt sigura ca o sa scriu acest post fara sa atipesc, desi am dormit doar 5 ore in ultimele 48, desi trebuie sa imi raspund la cateva intrebari esentiale legate de viitorul meu, va spun sincer ca sunt fericita!
Las totul in trecut, privesc in fata si ma bucur de vacanta. Somn, seriale, caldura, ciocolata, prieteni, dans si zambete. Asa m-am ridicat frumos de la pamant si m-am sters de praf, sigura fiind ca nu e sfarsitul lumii si ca in viata voi trece prin adevarate tragedii.
Asa ca ridic frumos paharul in cinstea oamenilor care mi-au fost alaturi si care m-au incurajat constant, promitandu-mi ca totul se va aseza si va fi bine. Acum este si probabil ca va fi o perioada de timp. Nu mai vreau sa ma gandesc la viitor. De trecut nici nu incape vorba ca imi doresc sa il revizitez. Sunt interesata doar de prezent. Atat si nimic mai mult. Restul e cancan.

PS: Incepe sa imi placa din ce in ce mai tare la facultate. Grupa 2! 🙂

Mi-e rau mie si pentru tine January 24, 2011

“V: de ce sa mint, nu mi-e rau”

De ce sa minti? Poate pentru ca in cazurile de genul asta, sa minti este lucrul cel mai bun pe care poti sa il faci. Stii foarte bine ca trec prin cea mai neagra perioada a vietii mele, stii ca imi lipsesti si ca mi-as dori ca lucrurile sa fie cu totul altfel. Ca si cand nu ar fi suficient ca m-ai ranit, acum vrei sa fii si sincer cu mine, spunandu-mi cat de bine iti este? Apreciez sinceritatea, ba chiar este una dintre calitatile in functie de care imi fac prieteni, insa a ta este exagerata si deloc la locul ei. Spune cui vrei tu cat de bine iti este, cat de bine dormi si cat de putin te gandesti la mine. Nu ii spune insa si subsemnatei toate cele mentionate anterior.
Pentru ca doare ca naiba sa stiu ca din toata treaba asta doar eu nu sunt in stare sa ma ridic in picioare si sa ma sterg de praf. Tu distreaza-te in continuare, incearca-ti sansele cu orice bipeda, traieste-ti viata si nu imi mai impartasi mie experientele tale. Poti sa o faci, insa cu conditia sa incepi sa te gandesti si la mine in momentul in care incepi sa povestesti. Pentru ca vezi tu, cand cred ca am atins pamantul, urmatoarea zi ma trezesc ca s-au mai adaugat inca 20 de kilograme de rahat peste mine. Insa cui sa ii spun asta? Celui care “nu ii este rau”?