
Iti faci, cu chiu cu vai, curaj sa ii spui ca o placi. Urmeaza primele saptamani specifice oricarui inceput, in care inima iti bate tare atunci cand o vezi, mana iti transpira si simti fluturasii cum lovesc in stomac. Fara sa vrei iti faci planuri care o includ si pe ea, insa nu indraznesti sa le dai glas, caci ai speria fata si ai muncit prea mult pentru a ajunge in stadiul respectiv. Atunci cand cineva te intreaba de cat timp sunteti impreuna, spui pe nerasuflate numarul de saptamani, de zile si chiar de ore. Ai grija sa o surprinzi mereu cu cate un cadou, nu uiti sa o complimentezi si observi imediat o tunsoare noua. O asculti, incerci sa nu o superi, o pui pe primul loc pe lista prioritatilor si posezi un zambet larg in momentul in care iti trimite vreun mesaj.
Iar apoi stai si te intrebi de unde si-a dat seama ca relatia a inceput sa scartaie. Cand ii spui ca ar fi bine ca de Craciun sa nu va mai oferiti cadouri, caci aveti dragostea si ea este suficienta, cand vede ca subit conversatiile voastre s-au transformat in telegrame, cand nu te mai sinchisesti sa o intrebi cum se simte, poate nu ar trebui sa te mai mire ca a avut ea o presimtire legata de viitor.
De ce nu poate o relatie sa fie mereu ca la inceput?