Eu, de felul meu, nu sunt credincioasa. Cand vine vorba de Biserica si de Dumnezeu, ma comport precum un copil mic, in sensul ca imi pun multe intrebari si nu ma las deloc convinsa usor de explicatiile oferite. Nu sunt ipocrita, iar in momentele alea in care simt ca nu mai pot respira, nu impreunez mainile in fata unei icoane si nici nu incep sa rostesc una dintre rugaciunile care mi-au ramas adanc intiparite in memorie inca din copilarie.
In ultima perioada m-am gandit mult la karma. Vreau sa cred in ea. O sa sune rautacios, dar mi se pare linistitor ca tu sa ai senzatia ca universul tine scorul. I-ai incalcat increderea? Bang, poftim si tu! I-ai frant inima? Bang, poftim si tu!
Ti-a plans in brate si te-a rugat sa nu pleci din viata ei, iar tu ai dat din cap si ai actionat exact invers? Bang, vine ea perioada aia in care ti se intampla exact acelasi lucru! Vreau sa cred ca desi este 34-0 pentru altcineva, meciul se va incheia la egalitate.
Si, ca nota pentru mine, lipsa somnului ma face sa fiu bitchy!
