Aceeasi. Altul May 7, 2011

De cateva zile bune ma tot chinui sa scriu un post logic. Degeaba.
Tot de cateva zile bune ma tot chinui sa scriu un post optimist. Degeaba.
In concluzie, de cateva zile bune ma tot chinui sa scriu un post. Degeaba.

Dau din ce in ce mai des inapoi filmul vietii. 7.05.2010 vs. 7.05.2011. Cine ar fi crezut ca ma voi duce cu V la meci si ca vom vorbi despre problemele in dragoste ale fiecaruia dintre noi, probleme care nici macar nu ne includ? Nu S de anul trecut. Ea inchidea ochii si vedea cu totul altceva. Strazile nu i se mai pareau mici, oamenii nu mai erau posibili dezamagitori (habar nu am daca asta e cuvant ori nu), dragostea nu avea un termen de valabilitate, iar prietenii erau cumva un fel de constanta in viata deloc caracterizata de asta.
M-am schimbat sau am fost schimbata. Nici nu mai conteaza. Important pentru mine este faptul ca, in ciuda tuturor conceptiilor intoarse la 180 de grade, am ramas in continuare eu. Oamenii pot gasi cu usurinta urme ale lui S de anul trecut. Eu, insa, mi-am pierdut ieri aproape trei ore cautand o urma, o dovada, o faramita din omul pe care credeam ca il cunosc mai bine decat oricine. Am privit atenta fiecare gest al lui, dar nimic. Oricine ar fi fost inainte acolo, a plecat si nu mai are de gand sa se intoarca. Pacat. Una este sa te intorci in trecut si sa iti dai seama ca viata te-a luat pe neasteptate atunci cand a venit vorba de anumite situatii, iar alta este sa te intorci in trecut si sa ai de-a face cu un strain.

*Noroc cu cei de la CFR Cluj ca mi-au adus un zambet pe buze, cand mintea deja imi zbura catre alte lucruri.

De la meci March 12, 2011

Cum priveam pe jumatate adormita catre ecranul televizorului, incercand sa nu adorm, ca nu aveam de unde sa stiu cand avea sa dea Dinamo ori Rapid vreun gol, m-a fulgerat o idee. Stiu, gandesc prea mult la un meci de fotbal, insa aceia dintre voi care au urmarit “marele derby” al acestei etape, probabil ca ma inteleg. Singurul lucru pe care mi-l amintesc exact este strans legat de ciocnirea dintre Roman si Rubio. Nu am tinut minte vreo faza de poarta importanta, vreo pasa sau vreo lovitura libera. Nu, nu! Eu am tinut minte momentul in care am vazut sange. Atat de plictisitor a fost!
Ei, si cum stateam eu ca o floare in varful patului, cu al meu tata scandand pentru Rapid si implicandu-se frenetic in cadrul desfasurarii meciului, mi-am dat seama ca toata nebunia asta nu este altceva decat o metafora a vietii. Avem, pe parcursul existentei noastre, ocazii nenumarate de a obtine ceea ce ne dorim. In timp ce altii se joaca cu ele, unii profita si dau gol “din prima”, desi nu sunt aceia care au posesia. In final, ocaziile, numarul de suturi, viteza si cartonasele nu se dovedesc a fi altceva decat simple numere. Ironic, ce-i drept! Nu intotdeauna castiga echipa cea mai buna, mingea este rotunda, toti pornesc cu sanse egale, iar ceea ce te deosebeste in final este modul in care ai abordat ocazia pe care ai avut-o. Degeaba lovesti cu furie o minge. Nu o sa intre doar pentru ca are viteza.
Cum spuneam, plictisitor meci!

*Pot eu sa il examinez pe Roman? 🙂