Confesiune #55 April 25, 2011

Am luat lumina la 23:30, atunci cand restul lumii probabil ca se uita la ceas si isi spunea in gand ca mai are de asteptat inca 30 de minute pana la momentul cu pricina. Preotul avea “niste treaba”, asa ca a decis sa ne faca o bucurie de sarbatori si sa ne trimita acasa la nenumaratele bucate care ne asteptau pe masa. Stau si ma intreb cum anume as putea eu sa cred in Dumnezeu si in tot felul de traditii idioate, cand tocmai acela care ar trebui sa fie reprezentatul Lui pe pamantul asta, are “niste treaba” si decide sa nu dea doi bani pe slujba de Inviere.
Sambata mi-a fost reamintit motivul pentru care am renegat, inca de la inceput, Biserica. Vorbim, vorbim, ne luam masini scumpe si ne construim vile din banii enoriasilor, avem “niste treaba” si pacatuim mai mult decat toti enoriasii la un loc, pentru ca mai apoi sa avem pretentia de a fi crezuti, respectiv respectati.

Fug de preoti ca de naiba. Nu pentru ca tin in mana o cruce, ci pentru ca sunt ipocriti cu o Biblie in posesie.

Am fost la Facultatea de Teologie. Nu ma mai duc March 9, 2011

Fetelor, vreti sa va simtiti ca “o carne intr-un abator”? (asta ca sa o citez pe F)

Nimic mai simplu! Aveti de indeplinit cateva conditii, ce-i drept, dar va garantez ca rezultatul final va fi acela mentionat in prima propozitie a acestui post. Sa spunem ca, prin absurd, doriti sa aveti o zi libera de la facultate. Va uitati pe orar, vedeti ca vinerea de la 10-14 este pedagogia si va amintiti, subit, ca profesoara a spus ca puteti veni la cursurile pe care aceasta le preda in cadrul altor facultati. “Ah, ce super descoperire am facut eu!”, iti spui in sine. Privesti cu mult entuziasm cum marti poti sa te duci la Facultatea de Teologie. “Se potriveste de minune cu orarul din ziua respectiva!”, continui entuziasmata. Ce-i drept, te gandesti ca o sa fie ciudat, dar imaginatia ta nu merge atat de departe si preferi sa te bucuri in continuare. O sa ai si tu o zi libera!
Toate bune, te interesezi unde e facultatea cu pricina, o gasesti. Ei, aici incepe intreg procesul de transformare intr-o bucata de carne. Cand sa intri in institutie, o studenta iese, facand semnul crucii. “Hmm, hai ca nu e atat de ciudat, as putea sa ma obisnuiesc cu asa ceva!”. Auzi muzica bisericeasca, vezi lumanari si icoane, dar iti imaginezi ca si ele intre in categoria “pot sa ma obisnuiesc, vreau cu disperare sa am vinerea libera”. Intri intr-o sala imensa si astepti. Insa ce ti-e dat sa vezi? 1 baiat, 2 baieti, 30 de baieti. Si uite asa incepe cursul, cu 32 de oameni, dintre care doua fete care nu isi dau seama ce a fost in capul lor atunci cand au decis ca le-ar prinde bine o zi libera de la facultate. 30 de baieti, 60 de ochi atintiti in permanenta asupra ta, de parca tu predai cursul si nu se afla nicio profesoara in fata clasei. M-am gandit serios si mi-am dat seama de urmatoarele: