Petit Beure

Biscuite extra

Confesiune #69 June 6, 2011

Filed under: eu — biscuiteS @ 9:57 pm
Tags: , , ,

Stii, pana la aparitia ta in viata mea, uram sa imi fie atins parul. Nu pentru ca l-as aranja eu foarte mult, ci pentru ca este moale si se ingrasa repede chiar si fara ajutorul unei alte maini prin el. Procesul capata o viteza infinit mai mare atunci cand apare un alt factor. Si totusi, nu imi mai pasa. Pentru ca atunci cand ajung acasa, nu e nevoie decat sa pun capul pe perna si sa iti simt parfumul.

*Ma aflu in momentul ala terifiant in care simt ca ma atasez de A. Si caut semne, sa vad daca si el e pe aceeasi linie. Stiu doar ca mi-e frica. A, si ca trebuie sa las timpul sa treaca, ca e inca prea devreme sa avem vreun fel de discutie serioasa. Respir adanc si zambesc, caci ii simt parfumul. Pentru moment, e suficient.

 

Confesiune #68 June 3, 2011

Filed under: eu — biscuiteS @ 5:35 pm
Tags: , , , ,

Am spus ca inchid capitolul A, dar iata-ma acum visand cu ochii larg deschisi la vara si la locurile in care as vrea sa merg alaturi de el. Nu stiu cum a reusit tipul asta sa se bage sub pielea mea in doar cateva saptamani, cert este ca a inceput sa imi devina drag de tot. Il redeschid, asadar, incerc sa ma adaptez din mers si sa las, putin cate putin, zidul pe care l-am ridicat cu mult efort din ianuarie. Inchid ochii si inspir adanc. Imi repet ca nu mai trebuie sa imi fac planuri, ca nu am nici cea mai mica idee ce se va intampla cu mine si cu viata mea. Si totusi nu pot sa nu zambesc atunci cand ma gandesc la cat de departe sunt acum din punct de vedere emotional. Sau atunci cand ma gandesc la A.

Daaaaamn, boy!

 

Directia: unknown May 24, 2011

Filed under: eu,viata — biscuiteS @ 10:20 pm
Tags: , ,

Nu stiu daca pot sa fac asta, iar daca pot sa o fac, nu stiu cat timp voi putea sa ma prefac ca nu ma deranjeaza si ca imi face placere. O sa ma pierd pe mine, cea de acum, lucru pe care nu sunt sigura ca mi-l permit. Si pentru ce? Pentru ca am intrat intr-o cursa cu timpul? E ciudat cum ma bat cu pumnul in piept si ajung sa fac exact lucrul ala aflat sub “niciodata”. Da, da, stiu zicala cu pricina, nu e nevoie sa imi fie repetata. Am intrat pe un teritoriu strain mie, care pana mai ieri nu ma definea. Mi-e al naibii de teama aici!
Daca ies acum, o sa regret. Daca raman, e posibil sa regret.
Trebuie sa iau o decizie. Sau am luat-o deja, in momentul in care am spus un “da” raspicat? Complic, de cele mai multe ori, lucrurile. Imi fac curaj, trag aer in piept si imi schimb modul abordare a problemei. Daca va fi bine, va fi bine (whoa, ce deductie inteligenta). Daca nu va fi bine, va fi o invatatura de minte. Trebuie, cu orice pret, sa pastrez in permanenta contactul cu mine. Nu vreau sa devin cineva care sa nu se mai recunoasca. Pe asta nu mi-as ierta-o niciodata.

Las timpul sa vorbeasca, ca degeaba o fac eu acum.

 

Eu da. Tu? January 23, 2011

Filed under: amintiri,relatii — biscuiteS @ 10:00 am
Tags: , , , ,


Nu pot sa nu ma gandesc la viitor si sa nu imi fie teama. Ma intreb daca voi cunoaste pe cineva alaturi de care sa ma simt atat de bine, atat de eu? Voi reusi sa ma implic din nou intr-o relatie, in modul in care am facut-o, stiind ca exista posibilitatea sa ma doara din nou? Voi iubi pe cineva atat de tare incat sa ii pun binele lui inaintea binelui meu? Dar el? Ma voi deschide din nou in fata altcuiva, imi va stii el toate secretele, se va obisnui cu obiceiurile mele copilaresti si ma va face sa ma simt ca si cand as conta enorm in balanta vietii lui? Mi-e groaza ca raspunsul general va fi nu. Si stii ce? Nu vreau sa raman prinsa in trecut, dar e al naibii de dificil sa tii mereu capul sus si sa speri intr-o perioada mai buna, cand norii negri par a-si fi construit un adapost in tine.
Tu iti faci griji de genul asta? Seara, cand esti aproape sa adormi, te gandesti la mine si la faptul ca a mai trecut o zi in care nu ne-am mai vorbit? Te intrebi cum mai sunt, daca ma mai doare ori daca imi este greu?
Eu fac toate astea. Si nu doar inainte sa adorm. Imi lipsesti, insa nu am cum sa iti spun asta. Poate ca nu ar trebui sa mergem miercuri la film, din moment ce nu am de gand sa iti spun ca daca ma vrei inapoi, eu nu am nicio obiectie. Nu! Trebuie sa imi pun frumos masca, sa zambesc si sa iti spun cat de bine ma simt, ce perioada frumoasa am avut si cat de putine ganduri te-au inclus. Declar ziua de miercuri ziua minciunii.

 

 
Design a site like this with WordPress.com
Get started