Stii, pana la aparitia ta in viata mea, uram sa imi fie atins parul. Nu pentru ca l-as aranja eu foarte mult, ci pentru ca este moale si se ingrasa repede chiar si fara ajutorul unei alte maini prin el. Procesul capata o viteza infinit mai mare atunci cand apare un alt factor. Si totusi, nu imi mai pasa. Pentru ca atunci cand ajung acasa, nu e nevoie decat sa pun capul pe perna si sa iti simt parfumul.
*Ma aflu in momentul ala terifiant in care simt ca ma atasez de A. Si caut semne, sa vad daca si el e pe aceeasi linie. Stiu doar ca mi-e frica. A, si ca trebuie sa las timpul sa treaca, ca e inca prea devreme sa avem vreun fel de discutie serioasa. Respir adanc si zambesc, caci ii simt parfumul. Pentru moment, e suficient.



