Cand esti in scoala generala, iti spui in gand ca abia astepti sa ajungi la liceu, caci acolo sigur vei avea mai mult timp liber si te vei putea bucura de lucrurile care acum iti sunt oarecum interzise si deloc accesibile. Ajuns la locul cu pricina, realizezi ca nu e tocmai cum ti-ai imaginat tu ca o sa fie. Trebuie sa te duci la aproape toate orele, altfel risti sa iti fie scazuta nota la purtare, parintii sunt la fel de exigenti si au pretentii la fel de mari, iar lucrurile alea interzise iti par acum stupide de tot. Nu e nimic, iti spui in sine ca se duce si liceul. Facultatea parca iti este sinonima cu timpul liber si cu distractia. Da, clar! De ce nu ar fi? Ai 18 ani, ai luat bacalaureatul, admiterea, nimeni si nimic nu poate sa iti stea in cale.
Ah, dar stai! Ca ajungi acolo si iti dai seama ca sesiunea este a naibii de dificila, trebuie sa te prezinti in continuare la un anumit numar de seminare, iar in cazul in care vrei sa ai o diploma in mana la sfarsitul celor 3 sau 4 ani, trebuie sa te duci si la cursuri, cu speranta ca poate vei reusi sa intelegi ce anume incearca sa iti predea profesorul cu pricina. Iar daca ai fost cu adevarat nascut cu o stea in frunte, fii sigur ca sambata nu o sa mai faca parte, pentru tine, din conceptul de “weekend”.
Acum nu mai poti sa spui ca nu e nimic. Ce vine dupa, nu e nici timp liber si nici distractie. Si parca incepi sa iti doresti sa fii din nou in scoala generala. Aveai totul acolo, dar nu ai stiut sa profiti la timp, prea preocupat fiind sa ajungi la urmatoarea etapa, care promitea multe si dezamagea pe multi.
Petit Beure 