Misiune imposibila April 16, 2011

Nu imi pasa ce anume arata calendarele. Am adunat multe nopti albe in ultimul timp (culmea, nu au nicio legatura cu conceptul de “distractie”), am incercat pe cat posibil sa imi fac ordine in viata, mintindu-ma ca nu imi va fi deloc greu pe parcursul procesului cu pricina si am epuizat pana si ultimul gand legat de peretii din camera mea. Culmea este ca, in momentul de fata, desi imi simt ochii grei, nu reusesc sub nicio forma sa adorm, de parca m-ar apasa vreo greutate invizibila pe umeri. Ma iau apoi din nou la puricat si trec prin aceleasi sertare ale mintii mele. Nimic nou sub soare. Totul pare calm. Se simte asa. Insa, cumva, informatia asta nu ajunge acolo unde trebuie.
Ma uit la ecranul telefonului. Imi spune ca e sambata. Eu ridic spranceana si decid ca astazi sa fie joi. Ca asa vreau eu (a se observa atitudinea de copil rasfatat)! Asta imi trebuie daca in liceu am refuzat sa fac educatie fizica. Cine stie, poate daca nu exista saritura peste capra, acum reuseam sa fac fata mai bine situatiei, eventual sa sprintez catre somn si sa il bat pe umar, iar el sa se declare invins si sa se vare intr-unul din sertarele goale. Am multe, din moment ce tocmai am terminat curatenia de primavara. Bate vantul, chiar.
Simt ca trebuie sa ma opresc. Si sa o iau de la inceput cu procesul “misiune imposibila 1001: somnul”.

Nu e nimic, astazi este joi. Pana duminica sigur o sa reusesc.

Zzz March 20, 2011

Daca acum o saptamana cineva mi-ar fi spus ca ma voi gandi la ziua de maine cu regret, probabil ca nu l-as fi crezut. M-am angajat in toata treaba asta de voluntariat mai mult cu gandul la bucata de hartie pe care o voi primi la finalul festivalului. Atat si nimic mai mult. Si, desi sunt deprivata de somn, desi am mancat extrem de putin in ultimele zile, cred ca as repeta experienta asta de o mie de ori daca as avea ocazia. Am cunoscut oameni geniali, cu care am ras din toata inima si alaturi de care am reusit sa imi transform cele cateva zile de munca, in zile de distractie.
Imi dau seama acum ca aveam nevoie de experienta asta ca de aer. Au fost zile in care V nici macar nu mi-a trecut prin minte, iar in rarele momente in care aparea, facea doar un popas scurt. Astazi ma simt impacata cu mine, lucru pe care nu l-am mai simtit de ceva timp. De senzatia asta imi era un dor teribil!
Am o gramada de idei de posturi, asta pentru ca prostia nu are margini, iar in ultimele zile am avut ocazia sa intru in contact cu diferite forme ale acesteia. Insa ochii imi pica greu si imi dau seama ca trebuie neaparat sa inchid calculatorul si sa dorm. De marti se intra din nou in rutina. Si imi pare rau.

PS: Astazi m-am facut de rusine pentru ca nu am stiut de jucaria Hopa Mitica.