Din moment ce eu imi incalc singura promisiunile pe care mi le fac, nu imi dau seama de ce am pretentia ca cei din jur sa nu imi imite modelul. Ma dezamagesc pe mine si parca tot mai furioasa sunt atunci cand altii fac acelasi lucru. Cu ce drept? Cer, insa nu ofer nimic. Trebuie sa incep mai intai cu mine si abia apoi sa pun conditii si sa am dreptul de a pune la zid gesturile persoanelor din jurul meu. Le cer altora sa isi dea seama ce anume doresc de la viata, insa eu stau si ma uit fie in stanga, fie in dreapta, inca nehotarata incotro sa o iau. Le spun altora ca trebuie sa uite si sa ierte, insa eu rareori traiesc in prezent si reusesc sa nu reprosez. Sunt ipocrita.
Trecand peste criza mea existentiala de duminica, va anunt ca am fost la Stand Up Comedy noaptea trecuta, pentru prima data. Si sper eu ca nu pentru ultima, din moment ce a fost neasteptat de amuzant. Daca din intamplare va aflati in Bucuresti, va sfatuiesc sa mergeti in Club 99 si sa radeti din toata inima. Baietii aproape ca au fost la fel de amuzanti ca si mine [nu cred ca v-am spus asta pana acum, dar am senzatia ca uneori fac niste glume senzationale, la care din pacate rad doar eu si cu F].
Maine incepe scoala. Din nou. Am de citit, am de scris si oh, o iau iar de la inceput cu trezitul de dimineata. Ura!
Petit Beure 