Trecut. Prezent. Viitor April 3, 2011

Este imposibil sa traiesti doar in prezent. Oriunde intorci capul esti lovit de clisee care te indeamna sa traiesti clipa, sa lasi in spate trecutul si sa incetezi sa te mai gandesti la viitor, ca oricum nu ai de unde sa stii unde te vei afla intr-un anumit moment al vietii tale. Da, sigur. Suntem in asa fel construiti incat atunci cand privim un anumit obiect, alte o suta de imagini ne vin in minte. Cu sau fara legatura cu obiectul, ca doar suntem renumiti si pentru faptul ca sarim de la un lucru la altul in doar cateva secunde. Ca sa nu mai vorbesc de momentele in care incepem sa ne punem marea intrebare: “Cum ar fi fost daca…”.
Trecem de cealalta parte a baricadei, la viitor. Cum ai putea sa iti planifici vacantele si intalnirile, schita telurile si gandi rational, daca nu vizitandu-l? Luam in considerare consecintele? Luam. Ale cui sunt ele? Ale viitorului.
Nu traim niciodata doar in prezent. Si atunci cand o facem, petrecem prea putin timp acolo. Clipim si gata. S-a dus momentul. Nu e nimic, o sa ne amintim de el mai tarziu, cand facem o vizita trecutului.

Pfiu si a trecut February 27, 2011

Am fost sambata la un festival de scurtmetraje. A fost groaznic de frig! Groaznic! Iar scurtmetrajele, unele mai proaste decat celelalte. Insa nu despre asta vreau sa vorbesc in acest post. In timp ce tremuram si ma intrebam cum de se poate tine un asemenea festival intr-un loc atat de friguros, o replica a unui actor a aparut pe unul dintre ecrane: “Iti dai seama cat de repede trece viata pe langa tine atunci cand astepti autobuzul? ”. Probabil ca as fi ramas indiferenta la ea si mi-as fi continuat firul gandurilor, insa ma aflu in acel punct al vietii in care am decis sa profit de timpul pe care il am.
Dormim, asteptam oameni, autobuze, pauze. Mi-am dat seama ca indiferent ce facem, nu putem sa detinem cu adevarat controlul asupra vietii. Fie ca vrem ori nu, ea trece pe langa noi, intr-o forma sau in alta. Mi-e ciuda! Pentru ca imi dau seama ca detin controlul asupra unui procent foarte mic al vietii mele. Mi-as dori sa opresc timpul in loc, sa ma pot intoarce in trecut ori sa pot profita cu adevarat de anumite momente. Insa nu se poate intampla niciuna dintre cele mentionate anterior.
Si totusi, de ce mama naibii a trebuit sa fie atat de frig la festivalul ala?

*sambata am fost, pentru prima si pentru ultima oara in viata, fericita ca sunt deja racita (F stie)

23.01.2011 January 23, 2011

“I believe that everything happens for a reason. People change so that you can learn to let go, things go wrong so that you appreciate them when they’re right, you believe lies so you eventually learn to trust no one but yourself, and sometimes good things fall apart so better things can fall together.”

[Marilyn Monroe]